miercuri, 25 august 2010

Radu Anton Roman Volum VI- Retete Castigatoare de la cititori


Eveniment


 




























File dintr-un secol apus………………………………………In spatele oricarei retete se afla o adevara poveste conform marilor oameni, precum Rossini, care a inventat faimosul Tornedo sau faimosul pui Kiev al lui Nicholas Appert care a fost si inventatorul conservelor in vremea lui Napoleon, Kogalniceanu si Negruzzi au editat prima carte de bucate, Pastorel Teodoreanu si-a adus aportul considerabil la emanciparea gastronomiei iar Radu Anton Roman, prin invataturile lui, ne-a cucerit si captivat prin unicitatea bucatariei traditionale romanesti, care, dupa spusele unora, este prea grea(deoarece se adauga mult ulei) si nu este in trend, datorita numeroaselor calorii sau a colesterolului ridicat. Cu siguranta nimeni nu poate sustine ca nu este gustoasa si cu siguranta te face sa mai ceri si a doua portie. Despre aceste retete vom povesti astazi, vreau sa va impartasesc doua retete: Tochitura lu` tanti Florica din Alexeni si Ardei copti cu omleta, ambele specifice Campiei Romane(Baraganului).

Aceasta reteta ne aduce in timp, in perioada interbelica, aproximativ intre anii 1925-1928. Era perioada cand femeia era idealul absolut, eleganta, feminitatea si bunul gust primau, iar domnii imbracati la patru ace, cu palarii, manusi si monuclu, decupati parca din revistele de moda, faceau inimile doamnelor sa ia foc, era asa numita perioada a seratelor dansante si a receptiilor de “bon ton”.

La 60 de km de Bucuresti, in orasul Urziceni, traia familia Decu, Ana si Tudorica (bunicii mei), impreuna cu cei doi copii ai lor: George si Felicia. O familie de oameni tineri cu idealuri, vise si sperante de marire ca toti tinerii, care, impreuna, formau un cuplu invidiat al vremii in urbea respectiva. Astfel el, Tudorica tanar ambitios si cu “cheag”, fusese baiat de pravalie, dupa care fusese mana dreapta a unui faimos carciumar al timpului, asa a facut ”cheagul” si si-a deschis un restaurant “Butoiul Rosu” faimos in epoca si care facuse istorie in acea perioada prin “bucatele gustoase”, “cinzeaca de tuica de prune” si “carafele reci cu vin”. Ambitios, Tudorica a angajat femei pricepute din zona, care mai de care mai pricepute in pregatirea retetelor. Drumetul obosit dupa drumul lung isi ungea gatlejul cu minunata licoare a prunilor si se infrupta dintr-o tochitura cu mamaliguta aburinda facuta de tanti Florica(din Alexeni), care, pe langa priceperea sa, punea in bucate si multa dragoste. Asa se face ca aceasta tochitura cerea o carafa din vinul casei si mergea si un dulce, o minunata placinta de mere.

Avea doamna Ana(bunica) un dar aparte, pentru care toti oamenii o iubeau, pentru frumusetea si bunatatea ei. Ea nu facea diferente de rang social. Cand se asezau la masa, tanti Florica facea si ea parte din familie, servind cu totii masa in odaia mare; ce mandra era tanti Florica.

Asa se face ca renumele restaurantului se dusese in tot tinutul. Tanarul Tudorica imbina afacerile cu familia si in zi de sarbatoare isi lua frumoasa sotie si copiii si venea la capitala, unde servea masa la “Capsa” se plimba cu trasura la sosea si facea o fotografie la faimosul fotograf Gore de pe Calea Grivitei.

Viata a continuat, Tudorica a ajuns “primar la taranisti” in acea perioada, s-au mutat in alt oras, au trait fericiti, au mai avut inca trei copii printre care si mama mea, din pacate din toata aceasta minunata familie nu mai traieste decat matusa mea Victoria si ea ajunsa la varsta de optzeci de ani, care mi-a povestit despre ei. Sper ca v-a placut povestea bunicilor mei care sunt pentru mine un exemplu si cu tarie cred ca gustul meu pentru gastronomie l-am mostenit de la bunicul meu.

Alaturat voi atasa reteta de Tochitura a lu’ tanti Florica – bucatareasa de la “Butoiul Rosu” din Urziceni.

Punea tanti Florica urmatoarele cantitati: cate 300 grame de carne de vitel, 300 de grame carne de porc. Aseza cratita pe plita in care punea ulei de floarea soarelui, 4-5 catei de usturoi zdrobiti, dupa care se adauga carnea taiata cubulete, mai intai carnea de vitel si dupa 15 minute se adauga si carnea de porc. Se taia sunca taraneasca(200 de grame) si carnatii afumati(300 de grame).

Dupa ce calea carnea in ulei, sunca si carnatii, adauga 3 linguri de pasta de tomate si 1 pahar mare de vin rosu, sara, pipera, punea cimbru si lasa la fiert si din cand in cand mai adauga putina apa, punea capacul la cratita si lasa la fiert aproximativ 30-40 de minute.

Separat, pune apa la foc pentru mamaliga, sara si cand apa fierbea, adauga malaiul, invartind repede si mult in mamaliga pentru a nu avea cocoloase, cand mamaliga era gata o lasa mai moale pentru a face un brau din mamaliga, punand tochituta in mijloc si mamaliguta un cerc de jur imprejur. Se rade 100-150 de grame de branza telemea, se aseaza pe braul de mamaliga, se face si un ou ochi si se infig 2 ardei iuti in mamaliga, asa bucate chiar necesita o carafa de vin rubiniu.

Pofta Buna.


In centrul celei de-a doua reteta se afla Nea Mitica Dumitrica din Dor Marunt.In centru celei de-a doua reteta se afla un personaj popular in satul sau, Dor Marunt, nea Mitica Dumitrica, un barbat falnic, cu simtul umorului, o adevarata “biblioteca ambulanta” care mi-a captivat copilaria cu povestirile sale care mai de care mai interesanta. In vacantele de vara eram “o clienta obisnuita” a familiei fiind prietena cu fiica lui nea Mitica, frumusica si zglobia Maria care era ceva mai inaltuta decat mine si cu cativa anisori mai mare, dar care la fel ca si mine eram topite sa-i ascultam povestile si snoavele, cu care nea Mitica ne delecta de fiecare data. Si acum imi amintesc ce frumos recita poezii iar “Gruia lui Novac” o stia pe dinafara noi rugandu-l sa ne repeat poezia cu multe strofe, iar glasul lui timbrat si acum mi-l amintesc. Cand venea vacanta eram asa de fericita ca ma duceam la dansii, deoarece stiam ca nea Mitica, tanti Vasilica si Maria ma asteptau cu mare drag. Vedeam locuri dragi mei, o curte mare cu pomi fructiferi in care puteam sa alergam si sa culegem fructe, multe animale de care ne placea sa avem grija si binenteles imi era dor de laptele proaspat muls pe care eu si Mariuca il beam pe nerasuflate. Nea Mitica era un om sfatos si care isi ajuta consateni cand acestia ii cereau ajutorul, asa am aflat ca, cunoscutul rapsod Nicolae Rotaru bine cunoscut in Ialomita venea la nea Mitica si ii cerea sa-l ajute in culegerea de texte si muzica populara din zona respectiva, dansul cunoscand foarte bine cantecele vechi ale locului. Dar mai avea un talent deosebit nea Mitica, facea o mancare buna, de ne lingeam pe degete, eu care eram o “mofturoasa si o slabanoaga” cand ma duceam in sat mancam tot si chiar lingeam farfuria cu coltucul de paine. Cand plecam la Bucuresti eram grasa si rosie in obraji, mama minunandu-se de fiecare data ce bine imi pria la tara la familia Dumitrica.
Asa ca alaturat va atasez o reteta care si astazi este draga sufletului meu.

Asa se face ca tanti Vasilica respecta intocmai indicatiile riguroase ale lui nea Mitica Dumitrica, partenerul ei de viata, foarte pretentios la gustul mancarurilor si aici se potrivise foarte bine cu jumatatea lui, pentru ca dansa era rotofeie si cu multa dragoste in prepararea si consumarea mancarurilor gustoase: cocea 4-6 ardei in jaratec (cel mai bine ardeiul kapia rosu dar mergea si grasul verde din gradina), il curata, il sara cu sare grunjoasa si il aseza intr-o cratita de tuci cu untura incinsa cateva minute la prajit. Alaturi, pe plita bolborosea mamaliguta.

Se punea apa cu sarea la foc mic, lasandu-se sa fiarba si se puneau 300 grame de malai, amestecandu-se, dupa ce facea terciul(cand mamaliga este foarte moale), il lasa sa fiarba incet si bine si scotea cateva linguri de terci (cam o lingura pentru fiecare ou), continuandu-se fierberea mamaligii pana aceasta devenea vartoasa si se desprindea usor,se rasturna pe tocatorul de lemn ca sa o putem taia cu ata.

Se lasa un pic sa se racoreasca(terciul) si se racorea repede chiar daca afara era cuptor, pentru ca plita era in curte, sub nuc si acolo intotdeauna era racoare chiar si la pranz cand ardea soarele ca la 40 de grade, dupa care spargea ouale si le batea bine impreuna cu terciul si cu un praf de sare si unul de piper.

Cratita cu ardei se afla tot pe plita, dar acum era trasa unde era focul mai iute, pentru prajitul oualelor, punea si 2-3 catei de usturoi taiati feliute subtiri si apoi turna ouale, peste ardeii perpeliti si le zbatea bine cu lingura de lemn ca sa nu se lipeasca de fundul cratitei.

Cand ouale erau gata, tragea cratita deoparte, mai pe marginea plitei si lua mamaliga la mestecat, cu rabdare si mult consum de energie pentru ca se facea mamaliga mare pentru toate suflarea dimprejurul plitei, si catel si pisoi si mai ales noi, care asteptam cu stomacul cantand rasturnarea ei pe fundul de lemn ca sa atacam ouale cu ardei.

Mai pregatea tanti Vasilica si un castonel de pamant in care punea 3-4 catei de usturoi zdrobiti, otel indoit cu apa, putina sare si ulei pentru cei ce voiau sa mai treaca ardeiul prin otel. Dupa ce dadeam gata cratita cu oua si ardei, treceam la castonul de lapte acru, rece, scos din beci, preparat de tata Vasilica dupa metoda ei, pus la prins jumatate fiert, jumatate nefiert, lapte de capra care mergea bine de tot cu mamaliguta calda, cu care incheiam masa aceasta speciala, care se facea de indata ce ardeiul era suficient de carnos ca sa poata fi copt la jaratec. Frumoase erau vacantele de alta data in satul ialomitean si acum le regret, atat tanti Vasilica cat si nea Mitica nu mai sunt printre noi, dar de cate ori ma duc in satul bunicilor mei trec si pe la locul de odihna vesnica al familiei Dumitrica sa aprind o lumanare si recitesc “epitaful” scris pe crucea lui nea Mitica………………………………………………….
din poezia popular” Gruia lui Novac”

Am avut doua retete publicate castigatoare, in fotografii aveti posibilitatea sa vedeti si personajele povestirilor.

2 comentarii:

  1. Anul viitor se vor implini zece ani de cand ii ducem dorul celui pe care-l numeam „patriarul gastronomiei romanesti, marele, la propiu si la figurat, Radu Anton Roman. Cu aceasta ocazie am in proiect sa scriu DIALOGURI CU SI DESPRE RADU ANTON ROMAN , unde vreau ca toti cei ce l-au iubit, colaborat sau au mers la pescuit si vanatoare cu el sa scrie cateva randuri... Ce anume?... Las la latitudinea fiecaruita. Astept si de la dumneavoastra un material, sunt sigur ca l-ati cunscut, poate ca drumurile vi s-au intretaiat si aveti ce spune...
    Va multumesc.
    Ma puteti contacta pe 0773870204 sau pe 0238717341, dupa ora 14...

    Cu pretuire,
    Marian Radulescu

    RăspundețiȘtergere
  2. Anul viitor se vor implini zece ani de cand ii ducem dorul celui pe care-l numeam „patriarul gastronomiei romanesti, marele, la propiu si la figurat, Radu Anton Roman. Cu aceasta ocazie am in proiect sa scriu DIALOGURI CU SI DESPRE RADU ANTON ROMAN , unde vreau ca toti cei ce l-au iubit, colaborat sau au mers la pescuit si vanatoare cu el sa scrie cateva randuri... Ce anume?... Las la latitudinea fiecaruita. Astept si de la dumneavoastra un material, sunt sigur ca l-ati cunscut, poate ca drumurile vi s-au intretaiat si aveti ce spune...
    Va multumesc.
    Ma puteti contacta pe 0773870204 sau pe 0238717341, dupa ora 14...

    Cu pretuire,
    Marian Radulescu

    RăspundețiȘtergere